Stefan Nikolic (21 de ani) a povestit pentru cititorii ProSport pașii pe care i-a făcut până acum în carieră. Muntenegreanul mărturisește că a fost conștient de la început de sacrificiile pe care trebuia să le facă pentru a ajunge un mare fotbalist.
La televizorul din recepția hotelului Double Tree, Messi își înșiră adversarii și înscrie al patrulea gol în finala Campionatului Mondial al Cluburilor. Încă un trofeu pentru Barcelona, iar Stefan Nikolic e hipnotizat de „magia” catalanilor. „E fascinant să îi privești. Mă bucur că pot urmări cea mai bună echipă din istorie”, spune vârful Stelei, care se declară fan al Realului: „Nu e momentul lor, dar va veni”, speră Nikolic.
Singur în Belgrad
Îl teleportăm imediat în locul de unde a plecat, Niksic, un orășel de 70.000 de locuitori. La 15 ani s-a pus în pragul ușii și i-a spus mamei sale: „Plec, vreau să ajung fotbalist și trebuie să ajung la Belgrad. Doar așa îmi pot urma visul”. Au apărut grijile în familia sa. Cum se va descurca? Cine îi va găti? Cu cine va vorbi când e supărat? Atunci Muntenegru încă era soră mai mică a Serbiei, dar distanța era de 500 de kilometri între cele două orașe, foarte mult pentru un copil căruia abia i se uscase cerneala pe buletin. „Mi-a fost foarte greu să fiu la distanță de ai mei. Eram un copil și trebuia să mă descurc singur într-un oraș mare. Am avut multe cumpene, dar am realizat că nu trebuie să renunț. Mulțumesc lui Dumnezeu că am trecut peste toate și am ajuns aici”, ne mărturisește Nikolic privind în podea. Viața în capitala Serbiei nu a fost exact cum se aștepta atacantul. A fost izgonit după doar un an de la Partizan, dar a ajuns la OFK Belgrad, un fel de „Rapid al României”, după cum ne spune chiar el. „Credeam că urmăresc fantome. Pot spune că dacă a fost vreun moment în care m-am gândit să mă las, atunci a fost. Noroc că am ajuns la OFK și m-am dezvoltat cum trebuie. Am putut să fac pasul la echipele din Vest și să ajung în naționala U21”.
„Războiul nu m-a afectat”
Muntenegru a fost ultima țară care s-a rupt de „mama Serbia”. Pentru jucătorul Stelei lucrurile s-au petrecut pe nesimțite, fără militari, tancuri sau clădiri dărâmate de forța tunurilor. „Am devenit independenți pe cale pașnică, fără victime. Când vorbesc cu Novak (n.r – Martinovic), îmi aduc aminte de perioada grea. Știu ce a însemnat pentru sârbi conflictul de atunci, mai ales bombardamentele din Belgrad. Norocul meu este că am locuit într-o zonă liniștită și cariera nu mi-a fost influențată negativ de război”.
„Bucureștiul e «pe repede, înainte»”
Timișoara e un episod care a durat un an în viața muntenegreanului. „În Banat eram aproape de casă și de-aia am ales să joc acolo. Mergeam mai des să îi văd pe-ai mei. Acum, la București, nu mai e chiar așa, totul se întâmplă rapid și nu am timp deloc să trec pe-acasă. Mai am un meci și plec acolo să îmi petrec sărbătorile. Abia aștept să văd ce a mai gătit mama!”, spune Nikolic, afișând pe chip zâmbetul unui copil care poartă în brațe prima mașinuță cu telecomandă.
„Cred că Nikolic va avea la Steaua ascensiunea pe care Traore a avut-o la CFR Cluj” Daniel Stanciu, team-manager Poli Timișoara
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER